Interviu Cornelia Petrescu

Continuăm seria interviurilor Oriunde cu români faini la Lyon și împrejurimi. Astăzi o avem invitată pe doamna Cornelia Petrescu , membră fondatoare a Asociației Grenoble-Isere-Roumanie. Doamna Petrescu a fost mulți ani împreună cu soțul ei unul din stâlpii comunității românești din Grenoble. O veți putea întâlni și în calitate de scriitoare la standul dumneaei din cadrul Salonului de Produse și Servicii Românești din Lyon.

Iata interviul:

Buna ziua, de cât timp sunteți în Franța?

• Suntem în Franta din anul 1986 cand am reusit sa păcălim vigilența securiștilor pentru a trăi în libertate.

Cu ce vă ocupați?

• Sunt de formație inginer chimist și am lucrat 26 de ani în industrie și R&D în România. In Franța am lucrat 13 ani la CEA Grenoble la interfața R&D – industrie. Odată cu ieșirea la pensie m-am dedicat pasiunii mele de a scrie și am numeroase publicații, în limbile română și franceză, despre care vă puteti informa pe situl https://www.cornelia-petrescu.info/.

Din ce oraș veniți din Romania și de ce ați ales să emigrați?

• Sunt din orasul Suceava de care am ramas foarte atașată dar am lucrat în Brăila la Combinatul și la Institutul de Cercetare – Proiectare pentru celuloză și hârtie.

Care sunt diferențele culturale care v-au marcat când ați ajuns în Franța?

• Diferențele culturale nu sunt majore, diferă doar condițiile de viață și unele obiceiuri.

Ce apreciați cel mai mult, din punct de vedere profesional, la francezi? Și cel mai puțin?

• Apreciez corectitudinea și politețea lor relațională. Este de remarcat și respectul lor pentru cunoaștere și muncă precum și discreția. Greu de tolerat sunt suficiența și adeseori impostura.

Considerați că v-ați integrat în Franța? Dacă da, când ați știut?

• Cred că integrarea se produce treptat deși reminiscențele naționale dăinuie. Naturalizarea franceză din anul 1995 a contribuit evident la procesul integrarii.

Ce recomandări aveți pentru o integrare mai ușoară/rapidă în Franța?

• Să acceptam diferențele ! Să acceptăm că nu am fost invitați ci decizia de a veni aici ne aparține.

Care a fost cea mai mare realizare profesională in Franța?

• Aplicarea industrială a unei cercetări și cele două brevete CEA la care sunt coautoare.

Cum arăta peisajul asociativ românesc din Franța înainte de 1990?

• La venirea noastră în Franța, în 1986, ne-am stabilit la Chambéry şi eram printre foarte puţinii români cunoscuţi în zonǎ. Am fost contactaţi de francezi interesaţi de ţara noastrǎ, mai cu seama de cei care fǎceau parte din ascociaţia S.O.S. Vilages Roumains. Am fost solicitaţi şi am participat la întâlniri cu membrii acestei asociaţii, vorbind despre ce se întâmplǎ în România şi rǎspunzand la numeroase întrebări. In perioada aceea am scris poezia “Mǎrţişor Doinei Cornea” care s-a transmis la data de 1 martie 1988 la postul de radio Europa Liberǎ, strict interzis în ţarǎ. In acea perioadǎ de înaintea revoluţiei am fost invitaţi şi am dat un interviu despre situaţia din România la postul de radio Savoie Bleu fǎcând cunoscute auditoriului dezastrul în care dictatura roşie adusese ţara. Tot în acea perioadǎ am participat activ la organizarea unei seri de rugǎciune pentru România la biserica catolicǎ din Chambéry le Haut unde soţul meu a rostit Tatǎl Nostru în limba românǎ iar eu am pregǎtit mici gustǎri „à la roumaine”. Nenumǎrate zile dupǎ ce a izbucnit revoluţia din decembrie 1989 apartamentul în care locuiam la Chambéry a fost deschis tuturor cunoscuţilor şi mai ales necunoscuţilor care voiau sǎ cunoască România de la singurii români din preajmă. Tot atunci a început în oraş o ferventǎ activitate de colectare de ajutoare pentru fraţii din România. Nenumǎrate transporturi cu materiale sanitare şi medicamente pentru spitale, calculatoare pentru şcoli, ulilaje agricole, îmbǎcǎminte, alimente au fost expediate spre oraşe şi sate româneşti. Numeroşi francezi, membri GIR s-au deplasat în România, s-au creeat asociaţii şi mai ales s-au stabilit legǎturi de prietenie de duratǎ. Personal noi nu am avut permisiunea sǎ ne intoarcem în România pânǎ la obţinerea cetǎţeniei franceze în anul 1995.

Când și cum ați creat asociația Grenoble-Isere-Roumanie?

• La începutul lui 1990 motive profesionale ne-au obligat sǎ ne mutǎm la Grenoble unde am rǎspuns imediat la convocarea fǎcutǎ de Primǎria oraşului unde s-a creeat asociaţia Grenoble-Roumanie sub preşedenţia medicului francez Alain Franko, directorul clinicii de geriatrie de la CHU Grenoble. Principala activitate de început a fost colectarea de ajutoare umanitare pentru România şi am participat alǎturi de soţul meu la multe acţiuni de încǎrcare a camioanelor care plecau spre România însoţite de francezi entuziaşti care s-au ataşat mult de ţara noastrǎ. La aceste activitǎţi participau multe asociaţii S. O. S. Villages Roumains din Isère care în final s-au reunit sub denumirea ulterioarǎ de Grenoble-Isère-Roumanie. Soțul meu, Ioan Petrescu, a fost mulți ani președinte de onoare al Asociației. In perioada 1990 – 2018 ne-am implicat activ în Asociația “Grenoble-Isère-Roumanie” în care am avut responsabilitatea unor proiecte interesante. Actual frecventăm Asociația culturală “Tous les Saints” de pe lângă biserica ortodoxa română din Grenoble.

Care credeți că sunt principalele atuuri ale românilor în Franța, din punct de vedere profesional?

• Pregatirea profesională, perseverența, hărnicia, modestia.

Dar principalele puncte de ameliorare, tot din punct de vedere profesional?

• Temperarea tendinței de a te crede cel mai bun. Calitatea trebuie dovedită nu declarată.

V-ați gândit să vă intoarceți vreodată în România?

• Nu definitiv. Este dificil de reînceput viața pentru a treia oară la o anume vârstă…

Ce părere aveți despre comunitatea româneasca din Lyon?

• Inițiativa de a reuni românii de “oriunde” este remarcabilă. Din păcate românii sunt puțin predispuși la asociere.

Mulțumim foarte mult!