Interviu Eugen Ionescu

Continuăm seria interviurilor Oriunde. Astăzi îl avem invitat pe Eugen Ionescu, președintele Asociației Medicilor de Origine Română din Franța și medic otoneurolog la Lyon.

Buna ziua Eugen, din ce oraș veniți din Romania si cum ati ajuns in Franta?

• Bună ziua, provin dintr-o familie de intelectuali ieșeni, așa că liceul și facultatea le-am absolvit în Iași. Incă din timpul formării mele ca medic specialist, m-am orientat spre o subspecialitate nouă, ce ține nu doar de ORL dar și de Neurologie, și anume Otoneurologia. Cum acest lucru nu era posibil în România, am venit în Lyon in 1993 pentru un stagiu obervational. Experiența m-a marcat și motivat așa că ulterior obținând o bursă din partea Hospices Civils de Lyon am reușit să revin pentru un an. Având această șansă, am lucrat și m-am perfecționat aici între 1994 și 1995. Intors în România, am încercat să aplic ceea ce învățasem în Franța la spitalul de profil din Iași unde aveam postul. Pe scurt, dupa vreo 3 ani de zile am constatat că din diverse motive nu puteam avansa în proiectul meu profesional. Chiar dacă inițial m-am bucurat de un anumit grad de înțelegere din partea ierarhiei medicale, lucrurile s-au schimbat ulterior. Asa că la începutul anului 1999 am luat decizia de a mă întoarce în Franța…optiunea aceasta ramânând definitivă prin cumularea unor factori de natură profesionala și personală.

Cu ce va ocupați acum?

• Activitatea mea actuală are continuitate cu proiectul meu profesional deja menționat. Astfel ceea ce nu am putut face în Iași, orasul meu natal, am putut realiza în orașul meu de adopție, Lyon. Astăzi sunt responsabilul centrului regional de referință pentru evaluarea și tratamentul pacienților cu probleme cronice de echilibru, instabilități sau vertije – copii și adulți – din centrul hospitalo-universitar Lyon. Practic, lucrez în acelasi serviciu în care am venit pentru prima dată la specializare acum aproape 30 de ani.

Care sunt diferențele culturale intre români și francezi care v-au marcat când ați ajuns în Franța?

• In Franța anilor 1990 până în 2000 și mai apoi până la integrarea României în UE, nu cred că erau diferențe “culturale” esențiale între românii ce veneau aici mai ales pentru studii și francezi – asta este o apreciere poate cam subiectivă. Susținută totuși de remarca că în acea perioadă majoritatea românilor care ajungeau pe teritoriu francez aveau în general o pregatire superioară, veneau pentru completarea studiilor, doctorate, diplome sau formari complementare etc și erau prin definiție buni francofoni în spirit și comportament. Astfel francezii de condiție socială medie erau uneori surprinși de buna calitate a limbii franceze vorbite de români . Ca si, în genere, de buna cunoaștere a culturii franceze. Dupa 2007 au venit în Franța și români proveniți din alte categorii socio-profesionale, mai puțin subtili poate în cunoașterea limbii lui Molière, dar care cu experiența anilor trecuti de atunci au arătat o mai mare disponibilitate și dorința de a se integra în Franța în comparație cu alți emigranți, reducând astfel inerentele diferențe culturale aparente.

Ce apreciați cel mai mult, din punct de vedere profesional, la francezi? Și cel mai puțin ?

• O intrebare la care este greu de răspuns în câteva cuvinte. Dar dacă este să mă refer la « lumea medicală » pe care o cunosc bine în România și în Franța aș zice că medicii francezi datorită tradiției științifice medicale și asociative sunt incontestabil mai bine organizați, implicându-se și participând activ la acest lucru. In plus, și din fericire pentru ei, nu există imixtiunea politică în realizarea actului medical și în tot ce implică acest proces. Astfel, societățile savante medicale din Franța nu sunt influențate de jocurile sau interesele politice. Au deci o autoritate morală, profesională și știintifică indiscutabilă. Mai puțin apreciez administrația spitalicească, birocrația unei anumite părți a personalului non-medical administrativ, care la acest moment dispun de o putere exagerat de mare în gestiunea funcționării spitalelor de stat din Franța – ceea ce și explică măcar în parte situația tensionată în care acestea se regăsesc acum. Si la modul general, pot adăuga că nu apreciez modul de funcționare a unor servicii către populație în primării, prefecturi de poliție etc. De un anumit timp par să funcționeze mai bine cu « pistoane » ceea ce nu prea este pe gustul meu.

Considerați că v-ați integrat în Franța? Dacă da, când ați știut?

• Da, cu siguranță. Si cred că pot identifica doua etape. Una subiectivă, personală și alta obiectivă. Prima se referă la momentul în care am început să gandesc (și să visez !) în limba franceză. Adică după an maxim doi de « imersiune » profesională. Cea de a doua a fost marcată de momentul în care șefii mei ierarhici francezi, au facut toate demersurile administrative posibile pentru a fi titularizat după concurs pe postul meu actual. Adică undeva prin 2002-2003. Cu siguranță, un alt moment important vis-a-vis de integrarea noastră a fost acela în care am obținut împreună cu soția, medic si ea, cetățenia franceză.

Sunt diferențe între românii din România și românii din Franța?

• Altă întrebare dificilă, întrucat toate generalizările sunt discutabile. Daca ar fi vorba de modul de abordare, a atitudinii la servici, probabil cei cu « experința » Franței sunt sau au devenit mai riguroși. Sunt domenii în care, totuși, nu cred că există diferențe esențiale. In plus românii, dacă sunt bine debriefați, au o mare capacitate de adaptare “din mers“. Sigur în cazul în care nu au competențele necesare trebuie să semnaleze acest lucru. Nu este o rușine să te « upgradezi »– și acest lucru este valabil în orice profesie ; este greșit în schimb să spui că știi ceva, te pricepi la ceva fără a avea și acoperirea necesară crezând că asta te poate ajuta în evoluția profesională într-o țară atât de formală ca Franța. Am avut ocazia să interacționez cu destui de mulți români de diferite profesii care cam aveau obiceiul să se supraestimeze nițel considerând că acest lucru poate fi util. Această eroare « tactică » am întalnit-o inclusiv la unii confrați medici. Prin contrast, la românii cooptați în domeniu universitar sau în cercetare, această meteahnă este practic absentă. Lucrul acesta fiind datorat probabil și faptului că sistemul de recrutare în Universitățile și/sau unitățile de cercetare franceze este foarte riguros.

De ce ati creat Asociația medicilor de origine română din Franța?

• Crearea unei Asociații a Medicilor de origine Română în Franța (MEDREF) este un deziderat mai vechi a multora dintre noi, medici români, ajunși în Franța în perioade destul de diferite. Fiind suficient de multi in Hexagon, undeva în jur de peste 14.000 (de medici generaliști, specialiști și chirurgi dentiști) în mod natural a aparut și ideea creării unui spațiu asociativ în care să ne impartășim experiențele profesionale, să ne ajutăm cu sfaturi sau, la nevoie și cu luări de poziție în mass media în cazul în care, în mod nejustificat, colegi de-ai noștri ar suferi un prejudiciu de imagine. Asociația noastră este relativ tânără, în momentul de față neavând mai mult de 100 de membri aderenți, astfel reprezentativitatea acesteia este destul de redusă. Ramânem însă optimiști și mai ales convinși de necesitatea existenței acesteia. Ne puteti contacta pe site-ul asociatiei: www.www.medref.fr. sau pe grupul Facebook Medici de Origine Romana in Franta.

Care sunt planurile de viitor ale Asociației?

• Să creștem numeric, și să continuăm să propunem membrilor noștri întâlniri regulate fizice dar și online axate pe tematici de un interes profesional variat așa cum am făcut pâna în prezent, în ciuda ultimilor doi ani complicați datorită epidemiei Covid 19.

Care sunt principalele acțiuni pe care le-ați întreprins?

• Pot cita câteva acțiuni organizate în ultimii doi-trei ani : în general câte 2 simpozioane online pe an, tinând cont de situația sanitară, cu tematici de actualitate adaptate momentului : epidemia Covid 19, punere la zi cu tratamente, procedee vaccinale, tendințe epidemologice, sfaturi despre gestiunea cabinetului medical, probleme de fiscalitate adaptată activității individuale profesionale medicale etc. Cu contribuții de nivel ridicat din partea a reputați specialiști preponderant de origine română, dar nu numai, din Franța, USA, UK și România.

Ce recomandări aveți pentru o integrare mai ușoară/rapidă în Franța?

• Perseverență, hotărâre și dorința de perfectionare – pentru toate corpurile de meserii. Si evitarea șabloanelor gen « lasă că merge și așa »…In general, din experința altora dar și a mea NU « merge și așa » ! Evident, lozinca este valabilă pentru toți cum spuneam mai sus, și mai ales pentru tinerii medici care vor sa (mai) vină in sistemul medical francez ca să se specializeze sau să se insereze aici în Franța.

Care credeți că ar putea fi principalele atuuri ale românilor în Franța, din punct de vedere profesional?

• Aplicarea consecventă a recomăndărilor de la punctul anterior.

Dar principalele puncte de ameliorare, tot din punct de vedere profesional?

• Tot acelea !

V-ați gândit să vă intoarceți vreodată în România?

• O fac destul de frecvent din motive profesionale, având o activitate de consultații la o clinică de Neurologie din București. De asemenea merg măcar o dată pe an în țară cu ocazia unor congrese sau cursuri de perfecționare pentru tinerii medici din România. Dacă întrebarea se referă dacă am în proiect să mă întorc « de tot » în România, răspunsul meu este nu. Nici acum și nici « pentru pensie » .

Ce părere aveți despre comunitatea româneasca din Lyon? 

• La numărul aparent mare de români din regiune este natural ca o asemenea comunitate să existe. Ar fi poate de dorit o mai mare vizibilitate a sa la nivelul autorităților și/sau organismelor publice locale. Dar cu puțină aplicare și ceva timp investit de către fiecare dintre noi în acest sens, se va ajunge probabil și la asta.

Mulțumim, Eugen!