Interviu Mihnea Pop

Continuăm seria interviurilor Oriunde, cu români faini la Lyon. Astăzi fiind duminică, îl avem invitat pe Părintele Mihnea Pop, preot în Parohia Ortodoxa Romana Sfintii Mucenici de la Lyon si Sfintii Arhangheli . Ne impresionează în continuare felul in care Părintele slujește în FIECARE duminică și de sărbători, de 17 ani, după ce în prealabil lucrează de luni până vineri ca inginer, aici la Lyon.

Iată interviul:

Bună ziua Părinte, de unde sunteți din România și când ați emigrat în Franța?

• Bună ziua și Domnul să ne ajute! Eu sunt de loc din Oradea și am ajuns în Franța, la Lyon, în 1999.

De ce ați ales să emigrați?

• Eram într-o perioadă de mare dezvoltare a telecomunicațiilor (în special telefonia mobilă) și am fost contactat de o agenție de recrutare: mi-au propus un post la Lyon și… am acceptat!

Cu ce vă ocupați în România, înainte de emigrare?

• In România am lucrat în domeniul telecomunicațiilor ca student și mai apoi am profitat din plin de întâlnirile și activitatile ASCOR (Asociaţia Studenţilor Creştin-Ortodocşi Români).

Cu ce vă ocupați acum?

• Pentru partea de “sudoare a frunții” lucrez în continuare ca inginer de telecomunicații, dar am și o mare parte de activitate cultuală ca preot paroh al Parohiei Sfinții Mucenici de la Lyon și Sfinții Arhangheli.

Cum se împacă preoția cu ingineria?

• Diaspora ne-a arătat ca preoția se împacă bine cu foarte multe meserii: preoții din Franța (și nu numai) ocupă un evantai foarte larg de activități, printre care și ingineria. Este important să fie o meserie care să nu ne oblige la “compromisuri” duhovnicești sau umane și care să ne permită o organizare a timpului în măsura să răspundă tuturor cerințelor. Iar eu am un ajutor enorm în această organizare prin familie: e elementul esențial pentru buna funcționare în toate aspectele!

De unde aveți această pasiune pentru religie? Cum ați ajuns preot?

• Cred ca “pasiune” nu este cel mai bun termen, eu l-aș numi “chemare”. Fiecare dintre noi are la un anumit moment al vieții un dialog sincer cu Dumnezeu, în care putem să avem acea descoperire pe care celelalte lucruri din viață nu ne-o permit. Iar această descoperire nu ne poate lăsa indiferenți.
• Pentru preoție am ascultat îndemnul IPS Părinte Iosif, care a încurajat formarea comunităților și parohiilor românești prin mobilizarea celor prezenți și implicați în biserică. Bunica mea, Dumnezeu să o odihnească, își dorise foarte mult acest lucru și tot spunea :”ce bine ar fi să avem un preot în familie!”. Iar Domnul a binevoit în felul acesta…

Care sunt diferențele culturale care v-au marcat când ați ajuns în Franța?

• La sosirea mea aici am remarcat o politețe omniprezentă, chiar dacă de multe ori formală; de asemenea, o anticipare a organizării vieții de zi cu zi mult mai lungă decât acasă (vizite medicale prevăzute la doua-trei luni sau chiar mai mult, etc). Am văzut si o societate mult mai eterogenă, cu oameni și obiceiuri din multe părți ale lumii, dar se resimte și o atmosferă de fost imperiu și de mare putere, reflectată în resurse și atitudini.

Ce apreciați cel mai mult, din punct de vedere profesional, la francezi? Și cel mai puțin?

• Cel mai mult apreciez seriozitatea și profesionalismul (chiar dacă sunt în scădere în ultimii ani); cel mai puțin apreciez ușurătatea și lipsa de profunzime spirituală care afectează o mare parte a societății.

Considerați că v-ați integrat în Franța, ca laic vorbind? Dacă da, când ați știut?

• Cred ca integrarea a fost destul de naturală: din momentul în care înțelegem și vorbim limba, muncim și ne organizăm după felul de aici, pasul e aproape complet. Momentul de integrare a fost probabil cel mai pregnant la primirea cetățeniei franceze.

Ce le recomandați românilor pentru a se integra mai ușor/mai rapid în Franța?

• Cred că este important să învețe limba și să călătorească în diferitele regiuni ale Franței: este o țară frumoasă și cu regiuni foarte diferite, tradiții bogate, natură și istorie generoase.

Care credeți că sunt principalele atuuri ale românilor în Franța, din punct de vedere profesional?

• Cred ca atuul principal al românilor sunt puterea de muncă, motivația, adaptabilitatea și caracterul deschis.

Dar principalele puncte de ameliorare, tot din punct de vedere profesional?

• Rămân de ameliorat seriozitatea, punctualitatea și implicația în alte activități decât cele profesionale: majoritatea francezilor au o foarte bogată activitate asociativă, caritativă sau de ajutor al colectivității, de cele mai multe ori făcută cu discreție și regularitate.

V-ați gândit să vă intoarceti vreodată în România?

• Bine-nțeles, mai ales după evenimentele care ne-au zguduit profund în ultimii ani: pandemia, războiul… dar deocamdată suntem atașați de prezența aici, din toate punctele de vedere: familial, al parohiei, profesional…

Ce părere aveți despre comunitatea româneasca din Lyon? 

• Cred ca românii de la Lyon sunt o proiecție – bine-nțeles, la scara corespunzătoare – a societății românești, cu toate lucrurile bune sau mai puțin bune. Dar diaspora ne face să lucrăm fiecare dintre noi mai mult la ceea ce acceptăm și să fim mai puțin pretențioși și mai deschiși : asta ne ajută de multe ori să dăm ce avem mai bun către ceilalți.

Cum pot ajuta românii biserica în Lyon?

• Părerea mea este că avem cu toții nevoie unii de alții, dar în primul rând avem nevoie de Dumnezeu. Iar pentru a fi alături de Dumnezeu nu este un loc mai bun decât biserica! De aceea cred că este vital să ne organizăm o viață creștină adevarată, cu rugaciune și cu slujbe, din care vom avea atât un folos imediat pentru noi și familie, cât mai ales pregătirea pentru veșnicie. Biserica este aici nu numai de Paști sau când dorim să ne botezăm copiii, ci în fiecare Duminică și sărbătoare. Dumnezeu ne așteaptă pe toți și ne ia de acolo unde ne găsim, doar să facem noi partea noastră!

Mulțumim, Părinte!