Interviu Alexandra Dumas

Continuam seria Interviurilor Oriunde. Astazi o avem invitata pe Alexandra Dumas, IT-ista la Lyon. Alexandra este insa si artista, a participat cu stand la toate editiile Salonului de Produse Romanesti din Lyon. Ii puteti urmari si cumpara lucrarile pe site-ul ei sau pe retelele de socializare.

Bună ziua Alexandra, în primul rând mulțumim pentru acest interviu. De unde ești din România și când ai ajuns în Franța ?

• De loc sunt din orașul Cernavoda, județul Constanta și sunt în Franța de aproape 9 ani. Pentru cei care cunosc orașul vreau sa spun doar atat: nu, nu strălucesc în întuneric ha ha ! Spun asta pentru ca atunci când eram mici si plecam in tabere in tara ni se făceau mereu glume de genul asta, legate de radiatiile de la centrala nucleara.

Cu ce te-ai ocupat în România înainte de plecare ?

• În România am lucrat timp de 3 ani, după terminarea studiilor, ca si programator software, deci in domeniul informatic.

Care a fost parcursul tău aici ?

• În 2014, la varsta de 25 de ani, am ajuns în Franța în zona pariziană, după ce am fost angajată ca și consultant de către o firma de români din Franța, cu care am colaborat foarte bine și de care îmi aduc aminte cu drag. In Paris am stat pana in 2019 cand am decis de comun acord cu soțul meu sa ne mutam la Lyon. De ce Lyon? Părea un compromis bun intre viata linistita din zona rurala unde doream sa locuim și un oraș mare în care sa ne găsim cu usurinta locuri de munca în domeniile noastre de activitate. Și, în plus, detaliul fără de care nu as fi acceptat mutarea aici, un aeroport cu zboruri directe spre România 🙂

Cu ce te ocupi acum ?

• În momentul de fata lucrez pe doua planuri diferite dar pe care, în viitor, mi-ar plăcea sa le combin. Lucrez în continuare în programare timp de 3 zile pe saptamana, iar în restul timpului (adică atunci cand nu dorm sau mananc ha ha) mă ocup de firma mea, pe parte de grafică și ilustrații.

Cum se împacă arta cu ingineria?

• Sincer, eu cred ca se împacă foarte bine. Modelul economic pe care as vrea să-l urmez pentru firma mea se bazează în mare parte și pe cunoștințe tehnice. Pictez si desenez pe hartie, insa o mare parte a muncii o duc apoi și în digital, pentru a crea noi modele si designuri. Capacitățile dobandite ca și programator mă ajuta mult sa pot sa experimentez cu arta mea în diverse direcții și să pot sa propun o gama largă de produse, atat fizice cat și digitale. De exemplu, anul acesta mi-am propus sa creez o carte de colorat, unul sau mai multe puzzle-uri și alte cateva produse derivate. Pentru toate aceste este nevoie de ceva mai mult decat înclinație spre desen.

Unde putem cumpăra lucrările tale?

• Pentru moment le puteti cumpara prin intermediul magazinului meu online sau, dacă sunteți din regiunea lyoneza, cu ocazia diverselor targuri la care particip, direct de la mine. Știi vorba aia, cizmarul are găuri în pantofi și croitorul umblă cu haine rupte ? Ei bine nici eu nu am site-ul și nici magazinul online foarte bine puse la punct. Timpul pentru mine este o resursă prețioasă de care nu prea dispun și din cauza asta prefer să-l folosesc mai mult la creat/desenat decât la pus la punct prezenta mea in online. Deci profit de ocazia aceasta ca sa spun că, dacă vedeți ceva care va place pe pagina mea și nu-l gasitit în magazinul online, nu e panica, trimiteți mesaj, sigur găsim o soluție 🙂

Ai și o pagină facebook?

• Sigur, iat-o : https://www.facebook.com/petitMartinIllustrations/
  Ba mai mult, am si una de instagram : https://www.instagram.com/petit.martin.illustrations/
  Pe amandoua le administrez la fel de “bine” ca și magazinul online (referinta la întrebarea anterioară 😀 )

De ce ai ales să emigrezi?

• În mare parte pentru ca vroiam sa vad dacă este adevărat ce se spune, ca e mai bine afara. In tara trăiam constant cu frustrare fata de sistemul în care eu, ca și om timid, care încerca sa facă lucrurile corect, nu reușea niciodată să se “integreze” (te las pe tine sa deduci subintelesurile acestui cuvânt). Ajunsesem la un punct unde era momentul sa fac o schimbare, deci în mintea mea ideea de a pleca din Constanta (unde locuiam după facultate) aparuse deja, dar nu vroiam sa plec la București. Cea mai buna alternativa, din punctul meu de vedere, era fie vestul țării, fie străinătatea. Ambele mi se păreau la fel de departe fata de ai mei, tehnic vorbind, oricare varianta as fi ales ei ar fi fost oricum la un zbor distanța, așa ca am postulat și “în afara”.
  Si mai era ceva, m-am gandit ca sunt tanara și fără obligație. Deci orice s-ar întâmpla pot oricand sa mă întorc înapoi “acasă” dacă e nevoie, era cel mai bun moment sa îmi asum riscuri.

Consideri că te-ai integrat în Franța? Dacă da, când ai știut?

• Eu zic ca da. Cred ca în mare parte m-a ajutat și faptul ca sotul este francez și am avut contact cu anumite cercuri de oameni de aici cu care poate nu as fi avut tangenta in mod normal. Nu știu sincer pentru cine a fost mai greu, pentru mine, pentru că ei vorbeau repede in franceza si nu înțelegeam nimic la început, sau pentru ei pentru ca auzeau un accent ciudat cu cuvinte pronuntate uneori prost și care produceau situații stânjenitoare?
  Dar cred ca am stiut-o în momentul în care am reușit să leg prietenii pe care eu le consider valoroase, care trec de bariera lingvistica si culturala, care nu sunt doar amicitii superficiale.

Care sunt diferențele culturale dintre români și francezi care te-au frapat?

• O diferenta care-mi vine acum în minte, dar care nu știu dacă m-a frapat, însă sigur mă amuza pentru că mă lovesc des de ea, este respectul fata de mesele principale. Pentru francezi masa este un adevărat ritual. Soțul meu spune mereu ca sunt o “sauvage” (în modul cel mai frumos cu putință evident, pentru că știe ce e bine pentru el :)) ) deoarece mananc haotic, cateodata mananc dulce intai, apoi sărat și apoi iar dulce. Ce ? Doar eu fac așa?
  Și ar mai fi ceva de menționat aici. Lipsa traditiilor populare. Îmi plac tradițiile noastre pentru ca sunt un mod frumos de a marca trecerea timpului și eram pregatita sa le încerc și pe cele de aici, dacă ar fi existat.

Ce apreciezi cel mai mult, din punct de vedere profesional, la francezi? Și cel mai puțin?

• Apreciez respectul fata de echilibrul dintre viața profesională și viața personală. Ce nu apreciez, și asta o spun din punctul de vedere al programatorului care și-a petrecut zile întregi din viața în ședințe, este dificultatea cu care se iau anumite decizii.

Ce le recomanzi românilor pentru a se integra mai ușor/mai rapid în Franța?
● Să invete limba și să nu se lase copleșiți de comparatii de tipul “ei fac așa, noi facem așa” 🙂

Care crezi că sunt principalele atuuri ale românilor în Franța, din punct de vedere profesional?

• Adaptabilitatea, perseverența și capacitatea de a invata repede, fie ca e vorba de o competenta nouă sau de limba. Și as mai adauga si gandirea inovativa, în care se cauta o solutie la o problema chiar și atunci cand resursele sunt puține sau inadecvate.

Dar principalele puncte de ameliorare, tot din punct de vedere profesional?

• Mie nu-mi plac comparatiile între tipologia românească si cea franceza pe care le aud constant în conversatiile cu românii plecați în străinătate. Din punctul meu de vedere sunt contraproductive și nu permit la crearea legăturilor și a lucrului în echipa..

Te-ai gândit să te întorci vreodată în România, definitiv?

• Momentan aceasta nu mai este o opțiune pentru mine. Poate m-as gandi mai serios la asta în momentul în care fetita mea va termina studiile.

Ce părere ai despre comunitatea românească din Lyon?

• Eu nu mai știu sincer prin ce împrejurări sau cum anume am ajuns sa dau de ea, sau poate ea a dat de mine ? Însă știu sigur ca sunt foarte fericită ca v-am cunoscut și ca pot sa fac parte din ea. Pentru mine este o comunitatea unita, plina de oameni capabili, cu idei multe și cărora nu le este frica sa le puna in aplicare.

Mulțumim!