Interviu Corina DRAGOMIR
Continuam seria interviurilor cu romani faini la Lyon. Astazi o avem invitata pe Corina Dragomir, de 32 de ani in Franta, fosta invatatoare, fost “Brand Ambassador” in comertul cu bijuterii din diamant pentru Cartier si in prezent antreprenoare in educatia tip Montessori.
Buna ziua Corina, multumim pentru acest interviu.
• Multumesc foarte mult pentru invitatie.
De unde ești originară și când ai ajuns în Franța ?
• Am venit pe lume in Bucuresti, oras unde am trait 19 ani de viata romaneasca, 18 in Epoca de Aur. In decembrie 1989 eram in focul Revolutiei.
Iulie 1990, plec in Franta in vacanta cu 10 dolari si 4 zile de tren. In 1992, am decis sa spun « OUI « unui francez ratacit in Bucuresti intr-o statie de metrou, pe timpul comunismului.
Cu ce te-ai ocupat în România înainte de a veni în Franța ?
• Am ales sa fiu dascal la 6 ani, la 14 am studiat la Liceul Pedagogic din Bucuresti, la 18 aveam diploma si post de cadru didactic in Bucuresti. In Romania eram invatatoare in clasele 1-4 unde am creat Clubul micilor matematicieni, intr-o scoala care a contribuit la integrarea copiilor din orfelinate. Pasionata de limbi straine, ma pragatisem timp de 4 ani pentru admiterea in 1990 la Universitatea de limbi straine chineza-engleza din Bucuresti.
Care a fost parcursul tău in Franta ?
• Parcursul de 34 de ani in Franta este atipic.
Diploma de invatator nu era recunoscuta la acel moment si sistemul educativ francez mi s-a parut bogat ca buget pentru scoli, dar sarac ca metoda, inadaptat la natura si inteligenta copiilor. In plus statutul profesional in invatamantul francez nu este valorizat si respectat la justa valoare.
Datorita educatiei primite in tara, am sosit in Franta cu mai multe sageti in tolba, in afara diplomei in invatamant : vorbeam 4 limbi, motivata si dibace la desen, pictura, crosetat, tricotat, cusut, brodat, sensibila la lumea modei, bucatelor, decorului de interior, open mind, frica de nimic, cu sete de reconversiune la 20 de ani .Cu aceste fire diverse, am impletit un drum al meu, ghidat de motivatia intrinseca.
Fara relatii, dar cu o vointa si un gust pronuntat al efortului, am reusit mereu sa-mi gasesc un loc care-mi corespunde si sa refuz ce nu-mi corespunde. « Modiste » pentru o casa de moda familiala italieneasca de lux A l’ELEGANTE, cream ornamente pentru palarii, coafuri de mirese, accesorii cu tot ce-mi trecea prin mana : pene, panglici, flori, voaluri. In acelasi timp mai lucram ca model intr-o agentie din Marsilia.
Dupa care, o pauza de 4 ani ca sa-mi educ copiii asa cum imi place si in care am reluat baletul, pictura pe portelan si studiile la chineza-italiana. In tot acest timp facand turul Frantei : Marsilia, Lille, St.Brieuc, Vannes, Nantes. Sotul meu schimba biroul si eu casa.
In 2001 ma formez in cosmetica si plec sa cuceresc Parisul. Acolo am lucrat pentru casa Hermes Parfums. Un mic detur la Loro Piana, dar decid sa mai dau o tura la studii in gemologie si asa ajung pe la De Beers pentru a inaugura primul boutique retail in Franta, nascut dintr-o joint-venture De Beers si LVMH, in functia de comercial in bijuterii din diamant. M-am aplicat, asa cum stie numai romanul singurel, departe de tara si fara sprijin sa o faca, si o alta casa de lux m-a « vanat » : Cartier din grupul Richemont unde excelenta este o deviza. Am avut sansa sa lucrez in casa istorica fondata in 1847 in Paris. 12 ani au trecut, un copil in plus, si deci un retur asupra educatiei scolare, dupa 20 de ani cu cei mari.
Am constatat ca am o cariera frumoasa, dar incompatibila cu timpul dedicat copilului. In paralel cu job-ul meu, timp de 20 de ani sfatuiam parinti cum sa faca, sa aleaga, sa gaseasca solutii. Toata lumea ma numea « Maman Dragomir ».
Timp de 4 ani am analizat piata educatiei franceze si o metoda anume, Montessori, acompaniindu-mi copilul cel mic eu insami, in paralel cu frecventarea unei scoli de stat. M-a luat un dor de studii in 2017 cand decid sa fac un an de specializare pe pedagogia Montessori la Institutul Superior Maria Montessori din Paris. Vocatia mea initiala era bine infipta in suflet si astepta momentul sa o exprim din nou, dar nu oricum, si mai ales altfel decat ce ofera sistemul educativ in Franta. Am completat formarea academica cu alte metode de dezvoltare a comportamentelor, ABA autism si neuroatipie.
Ce faci acum ?
• Pasiunea mea pentru dezvoltarea inteligentei copiilor, inabusita atatia ani, alimentata de o experienta bogata ca mama care a traversat toate sistemele educative franceze de la gradinita pana la facultate, a devenit un izvor de apa curata si benefica copiilor si parintilor : LES ATELIERS DE CORINA, cabinet liberal educativ fondat in 2020 in Lyon care acompaniaza copii de la 2 ani si jumatate la 10 ani, pentru a dezvolata inteligenta altfel decat la scoala : autonomie si dabacie cu pragmatism, logica si rationament construite prin explorare si experiment. Este un loc unic in Franta, unde copiii construiesc un mod de a gandi printr-o abordare cu o privire globala si transversala pe toate cunostintele : matematica, franceza, botanica, pictura, desen, activitati culinare, lucru manual, geografie, limbi straine, teatru etc. Imbin mai multe metode : pedagogia Montessori, metoda aplicata in tara cand eram invatator, ABA autism si alte metode adaptate la inteligenta neuroatipica : TDAH, TDA, HPI, HPE, troubles DYS, TSA cu sau fara déficienta intelectuala, handicap cu déficienta intelectuala. Ajut parintii sa invete sa educe, pentru ca postura adaptata nu este ceva innascut si dragostea de parinte nu este un parametru suficient pentru a sti educa. Ghidez pasii pentru valorizarea aptitudinilor copiilor si gasirea unor solutii adaptate in caz de dificultati. Toti copiii se nasc cu un potential, rareori este ghidat cu si spre excelenta proprie. Implinesc aceasta misiune societala acolo unde scoala si familia nu au nici timpul, nici stiinta de a o face.
Sunt diferente între copii români și francezi?
• Unii copii romani au o franceza mai putin dezvoltata cand acasa se vorbeste numai romaneste. Cei care vin din tara aici, au un nivel cu mult superior la matematica.
Care e principala problemă a copiilor din ziua de azi?
• Au un ritm de viata foarte intens, timpul in familie est foarte redus. Unii copii trec mai greu la abstractii, din lipsa de trecere printr-un material pedagogic concret. Ecranele au devenit o companie nociva dand iluzia unei inteligente construite facil si precoce.
Din ce in ce mai multi copii prezinta semne de neuroatipie, incepand cu 2 ani. Nu este o boala, este vorba de o tratare diferita a informatiei de catre creier. Aceste semne sunt « invisibile » pentru parinti si scoala, ele devin vizibile in jur de 5-6 ani. In tot acest timp copilul se simte neinteles, dezvolta un raport de forta, si parintii devin uzati fara sa inteleaga cauza comportamentelor copiilor. Familia si scoala nu au stiinta de a detecta si acompania acesti copii.
Exista diferențe între părinții români și cei francezi?
• Parintii romani sunt mai sensibili la educatie ca cei francezi, se investesc mai mult si diferit.
Care sunt cele mai importante trei recomandări pe care le-ai oferi părinților români din Franța?
• De la nastere, timpul de calitate impartasit cu copilul construieste in el securitatea interioara pentru toata viata : felul de a-i vorbi, gesturile, expresiiile verbale si non-verbale in momentele simple cand il hranim, il culcam sau ne ocupam de igiena corporala.
Observarea copilului de manièra diferita, fara critica rapida si simplista, pentru a putea intelege anumite comportamente care se repeta, disproportionate situatiei confundate cu capricii si anumite dificultati in asimilarea cunostintelor care sunt confundate deseori cu lipsa de vointa si de efort
Metoda cea mai eficace la dezvoltarea comportamentelor asteptate : EXEMPLUL PARENTAL
Unde te pot gasi romanii din Lyon? (facebook, mail, instagram, etc, adresa postala poate? )
• LES ATELIERS DE CORINA, 21 rue Duquesne 69006 Lyon (sur rdv)
https://lesateliersdecorina.com
Instagram
Facebook
De ce ai ales sa emigrezi ?
• Nu am decis niciodata sa emigrez, decizia nu a fost déterminanta nici de studii, nici de o cautare de viata mai buna, ci de o alegere sentimentala. Viata m-a purtat aici unde acum am mai multi ani decat in Romania, dar cand ma intreaba de unde sunt, raspund romanca. Consider ca, desi sunt perceputa mai mult ca cetatean francez decat roman, identitatea este legata de personalitatea construita in copilarie atunci cand toate perceptiile sensoriale si emotionale au pus fundatia unui om: spiritualitate, traditii, cultura. La madeleine de Proust nu este un mit, este o realitate care revine in goana cu varsta.
Consideri ca te-ai integrat in Franta ?
• Consider ca integrarea mea s-a facut natural si optimal din loc in loc, din om in om, din studii in studii, din profesie in profesie. Capacitatea de adaptare joaca un rol esential in acest drum, mai ales departe de tara sa. Am avut repede sentimentul de a ma simti la locul meu, fara a putea preciza exact cand. Dar pot spune ca avem doua faze de integrare : in viata cotidiana, cand avem sentimentul de a fi autonomi din punct de vedere al limbii, al gestiunii administrative, al reusitei profesionale. O dimensiune superioara à integrarii trece prin stadiul intelectual : scrieti direct in franceza fara a trece prin traducerea mot à mot din romana in franceza, intelegeti toate glumele si sensurile la figurat, cititi un roman fara dictionar, scrieti corect, totul vi se pare fluid si limba nu vi se mai pare straina : ganditi in franceza.
Totul depinde de ce « cauti » sau de ce « fugi « cand emigrezi. Unghiul de perceptie este conditionat de tipul de motivatie de a emigra, diferit de la un om la altul si de capacitatile de adaptare transmise prin educatie.
Care sunt diferențele culturale dintre români și francezi care te-au frapat cel mai mult?
• In ciuda originii latine comune, dupa 34 de ani aici si multe calatorii in lume, consider ca cultura cea mai similara romanilor este cea italiana si spaniola prin felul de a savura viata. Cultura franceza este foarte diferita de cea romana. Diferentele se traduc nu ne-aparat prin mai bun sau mai rau, ci prin coduri comportamentale atat de diferite cu nuante greu de definit la inceput : ospitalitatea, generozitatea, spontaneitatea sociala, notiunea de familie, de reusita sunt toate calibrate altfel. Cultura noastra educationala primita in tara, copil, are un soclu in contrast cu cea franceza, la mai multe niveluri. Cand am sosit in 1990 am avut impresia ca ies dintr-un film si intru in altul. Si o mai am chiar si astazi, cand ma duc in tara.
Ce apreciezi cel mai mult, din punct de vedere profesional, la francezi ?
• Maiestria si rafinamentul in anumite professii care au o adevara istorie de manufactura in domenii proprii Frantei : parfumul, industria textila, moda, arta culinara, arhitectura, muzica, literatura, teatrul, arta gradinilor si multe meserii manuale de arta, nobile.
Și cel mai puțin?
• Cultura manageriala este bazata mai mult pe sanctiune decat pe valorizare. Un pragmatism absent tradus prin lipsa de simt al realitatii si inertie cand este vorba de actiune. Aceasta duce la un constrast intre aspiratia de a schimba si dorinta de a conserva aceleasi metode. Este pentru mine une din franele progresului in Franta : teama de a iesi din zona de confort.
Ce le recomanzi românilor pentru a se integra mai ușor si mai rapid în Franța?
• Sa perfectioneze limba franceza, pentru ca limbajul este prima discriminare in viata, indiferent de domeniu, indiferent de tara. Maniera de a se exprima are o mare importanta, mai ales cand este vorba de un interviu profesional. Limbajul permite de a se diferentia in viata, est o identitate.
Sa evite de a se izola in comunitati numai de romani.
O cunoastere rapida a codurilor comportementale pentru a se adapta celor franceze, respectandu-le, fara a crea un « faux self »
Care crezi că sunt principalele atuuri ale românilor în Franța, din punct de vedere profesional?
• Prima forta, cea de a fi ajuns aici. Urmata de : rabdare – ne multumim cu putin, visand de mai mult, rezistenta la efort, dezghetati, puternici mental, curaj de a se lansa pe drumuri noi, creativi, competente academice solide.
Dar principalele puncte de ameliorare, tot din punct de vedere profesional?
• Stima de a fi roman-constiinta valorii sale-increderea in sine
Complexul de inferioritate-nu ai nevoie sa justifici ce esti prin prisma originii
Mandria de a fi roman- difuzarea valorilor si bogatiei de a fi roman, in societatea franceza
Sa gaseasca calea de mijloc intre constiinta valorii sale si umilitate, intre stima de sine si simplicitate
Sa stie sa zica NU cand negocierea profesionala devine speculativa din cauza originii sau a situatiei de urgenta. O negociere onorabila trebuie sa respecte interesele ambilor actori.
Sa invete sa puna in lumina originea sa
Te-ai gândit să te intorci vreodată în România, definitiv?
• Pentru moment nu ma vad traind acolo, desi sunt emotionata la fiecare aterisaj in Bucuresti.
Care sunt planurile tale de viitor?
• Sa-mi ghidez copiii mei pentru a se inalta cat pot ei.
Sa-mi ghidez elevii vizand excelenta fiecaruia cu o armonie intre intelect, inteligenta emotionala si relationala.
Voi dezvolta conceptul de acompaniere umana pe masura cu atelierele.
Copiii APPRENDRE AUTREMENT
Mamele MAMANS EPANOUIES
Parintii EDUQUER AUTREMENT
2025 Pensionari SENOR JEUNE
2026 Un ghid de activitati educative 3-6 ani
2027 Caiete de exercitii in franceza pentru limba franceza si matematica.
Mai tricotez, mai desenez, poate intr-o zi o carte.
Peste 6 ani ies la pensie, alta etapa, alte vise-antropologia, student again, unde, voi vedea. Si un alt vis, un an in Hong Kong ca sa devin bilingva la limba chineza, cand, nu stiu. La tinerete ma vad bine in Elvetia.
Ce părere ai despre comunitatea româneasca din Lyon și împrejurimi?
• Este unica ca existenta si concept. Mi-a permis sa cunosc in 3 ani mail multi romani decat in 32 de ani in restul Frantei : oameni cu talent, curajosi si sensibili la traditii.
Multumesc tuturor de a fi parcurs 34 de ani de viata in cateva minute.
Va urez sa reusiti in tot ce v-ati propus ! Visele nu au varsta, sunt gratuite si mai ales posibile !
Multumim!