Interviu Dan Caraivan
Continuăm seria interviurilor Oriunde cu români faini la Lyon si în împrejurimi. Astăzi îl avem invitat pe Dan Caraivan, veteran din teatrele de operațiuni din Irak și Afganistan, inginer în sisteme informatice și telecom, investitor imobiliar în serie și unul din moderatorii grupului Facebook Români din Lyon.
Bună ziua Dan, în primul rând mulțumim pentru acest interviu. De unde ești originar exact și când ai ajuns în Franța ?
• Bună ziua, sunt născut și crescut în Giurgiu, apoi m-am mutat la București. Am ajuns în Franța în anul 2013.
Care a fost traseul tău înainte de a ajunge în Franța ?
• După terminarea liceului în Giurgiu, am plecat la București, unde am urmat cursurile Colegiului de Telecomunicații și Informatică din cadrul Universității Politehnice din București. În anul 2002 m-am înrolat în prima unitate de elită a Armatei Române, Batalionul 2 Infanterie «Călugăreni».
Ulterior, în 2007, am trecut la Ministerul de Interne, mai exact la Pompierii militari din București, unde am avut ca obiectiv principal crearea și întreținerea infrastructurii de telecomunicații și informatică pentru toate unitățile și subunitățile SMURD și Pompieri.
În această perioadă am întâlnit o persoană cu o viziune clară, care m-a inspirat profund și cu care am simțit imediat că vorbim aceeași limbă. Acea relație a fost un moment de cotitură și a influențat decisiv direcția pe care aveam să o urmez mai departe, inclusiv decizia de a veni în Franța.
În 2013 am ajuns la Paris, iar astăzi sunt aici, la Lyon. Toate acestea i se datorează soției mele, căreia îi mulțumesc și pe această cale pentru viziunea și curajul de a face acest pas.
Cu ce te ocupi acum ?
• În esență, fac ceea ce am făcut toată viața: telecomunicații și informatică. Lucrez în prezent pentru o firmă mică, de tip familial, din domeniul IT, unde mă ocup de infrastructuri, rețele și soluții tehnice adaptate nevoilor clienților.
Pe lângă activitatea principală, sunt implicat și în proiecte personale, în special în zona imobiliară, precum și în pasiuni mai vechi, cum ar fi mașinile de epocă. Sunt lucruri diferite, dar care au în comun aceeași abordare: rigoare, viziune pe termen lung și atenție la detalii.
Cum de ai ales sa te oferi voluntar în teatrele de operațiuni militare din afara României?
• În realitate, voluntariatul începe din momentul în care depui jurământul față de țară. Dacă nu crezi în România și în drapel, ca militar, nu ai ce căuta acolo. Pentru mine a fost o asumare firească. Au fost experiențe intense, greu de comprimat în câteva cuvinte: de la luni întregi petrecute dormind într-un cort, într-un FOB uitat de lume, în Irak, până la momente extrem de dificile, inclusiv nopți petrecute sub amenințare directă în Afganistan. Sunt experiențe care te marchează profund, dar care te învață ce înseamnă responsabilitatea, solidaritatea și, mai presus de toate, respectul pentru viață
De unde pasiunea pentru afacerile imobiliare?
• E simplu. Bunicul meu avea o vorbă: «nevoia te împinge să-ți depășești limitele». După ce am ajuns în Franța și am înțeles cum funcționează sistemul de pensii, ne-am dat seama că trebuie să facem ceva în plus pentru a avea, la bătrânețe, un venit complementar pensiei. Așa am început să urmăm cursuri de educație financiară și investiții imobiliare, iar ulterior am deschis un SCI imobiliar. De atunci, în ultimii șase ani, am realizat mai multe investiții imobiliare, construind pas cu pas un proiect pe termen lung.
Ce sfat ai oferi românilor care vor sa debuteze în afaceri imobiliare aici?
• În primul rând, să nu se grăbească. Piața imobiliară din Franța este diferită de cea din România și funcționează după reguli foarte clare. Este esențial să înțeleagă cadrul legal, fiscalitatea și mecanismele de finanțare înainte de a face primul pas. Le-aș recomanda să investească mai întâi în educație: cursuri, informație corectă și discuții cu profesioniști locali. Să înceapă cu proiecte mici, bine calculate — de exemplu, achiziția unui garaj pentru închiriere. În timp, acesta se poate amortiza singur, are costuri de întreținere aproape inexistente și oferă, pe termen lung, o creștere sigură a valorii. Imobiliarele nu sunt un drum spre îmbogățire rapidă, ci un maraton care cere răbdare, disciplină și consecvență. Făcute corect, ele pot deveni o sursă reală de stabilitate financiară pe termen lung.
Care a fost cea mai mare greșeală pe care ai făcut-o in imobiliare și din care putem învăța și noi?
• Cea mai mare greșeală a fost să cred, la început, că pot face totul singur. Am subestimat importanța echipei: notar, contabil, agent imobiliar, bancă. În Franța, detaliile juridice și fiscale sunt esențiale, iar o decizie greșită la început poate costa mult mai târziu. Din această experiență am învățat că este mai bine să plătești corect un profesionist decât să plătești ani de zile o greșeală. De asemenea, am învățat să nu cumpăr niciodată doar „la preț bun”, ci doar dacă proiectul are sens pe termen lung, atât financiar, cât și fiscal.
Ce pot găsi românii pe grupul Facebook “Români din Lyon”?
• Grupul este, înainte de toate, o comunitate. Aș vrea să încep prin a-i mulțumi lui Dragoș Dima pentru încrederea de a mă primi ca administrator al acestui grup. De câțiva ani, obiectivul nostru a fost să mergem dincolo de simpla prezență online și să ajutăm concret, fizic, românii care au nevoie. Pe lângă informațiile utile pe care le actualizăm periodic — liste de medici, servicii, recomandări practice — intervenim ori de câte ori apare o situație dificilă. Au existat cazuri în care am ajutat la achiziționarea de bilete de avion, autobuz sau tren și am organizat colecte de solidaritate pentru situații sociale urgente, oferind sprijin acolo unde a fost posibil. Suntem, de asemenea, în legătură strânsă cu Consulatul României la Lyon, căruia îi mulțumesc pe această cale pentru disponibilitatea și sprijinul constant, răspunzând de fiecare dată apelurilor noastre pentru a ajuta comunitatea.
De ce ai ales Franța ?
• Franța a fost, înainte de toate, o alegere de familie. A fost decizia soției mele, medic de profesie, care a avut viziunea și curajul de a face acest pas. Am ales Franța pentru stabilitatea sistemului, pentru respectul față de profesii și pentru oportunitățile pe termen lung, atât profesionale, cât și personale. Pentru mine, a fost și o continuare firească a parcursului meu: un mediu în care competențele tehnice, rigoarea și munca sunt apreciate. Privind înapoi, a fost o alegere dificilă, dar una care ne-a oferit echilibru și perspectivă.
Consideri că te-ai integrat în Franța? Dacă da, când ai știut?
• Da, cred că m-am integrat. Și, sincer, am știut exact în momentul în care am înțeles ce înseamnă cuvântul «apéro». Nu doar ca termen, ci ca ritual: ideea de a lua timp pentru oameni, pentru conversație, pentru echilibru între muncă și viața personală. A fost un detaliu mic, dar foarte grăitor. Atunci mi-am dat seama că nu mai eram doar într-o țară străină, ci că începeam să fac parte din cultura de aici.
Care sunt diferențele culturale dintre români și francezi care te-au frapat cel mai mult?
• Ce m-a frapat cel mai mult este raportul cu timpul și echilibrul viață–muncă. La francezi, regulile și pauzele sunt respectate, iar viața personală contează. La români, am observat mai multă adaptabilitate și capacitatea de a găsi soluții rapid. Sunt două abordări diferite, fiecare cu punctele ei forte.
Ce apreciezi cel mai mult, din punct de vedere profesional, la francezi ?
• Apreciez foarte mult respectul pentru reguli, pentru competențe și pentru munca bine făcută. Profesional, francezii pun mare accent pe structură, responsabilitate și colaborare, iar asta creează un cadru stabil în care poți construi pe termen lung
Și cel mai puțin?
• Probabil rigiditatea excesivă, uneori. Regulile sunt foarte utile, dar pot deveni un obstacol atunci când flexibilitatea și adaptarea rapidă ar rezolva lucrurile mai eficient
Ce le recomanzi românilor pentru a se integra mai ușor si mai rapid în Franța?
• În primul rând, să învețe limba și să o folosească fără teamă, chiar dacă nu este perfectă. Apoi, să respecte regulile locale și să încerce să înțeleagă cultura, nu să o compare permanent cu cea din România. Deschiderea, răbdarea și curiozitatea sunt cheia unei integrări rapide.
Care crezi că sunt principalele atuuri ale românilor în Franța, din punct de vedere profesional?
• Unul dintre principalele atuuri ale românilor este capacitatea de adaptare. Ne mulăm rapid și găsim soluții chiar și în situații complicate, acolo unde alții se blochează în proceduri. Această flexibilitate este foarte apreciată în mediul profesional.
Dar principalele puncte de ameliorare, tot din punct de vedere profesional?
• Cred că unul dintre principalele puncte de ameliorare este răbdarea. Uneori vrem rezultate prea rapide și avem tendința să ardem etape. În Franța, învățarea ritmului local, respectarea proceselor și comunicarea calmă fac o mare diferență pe termen lung.
Te-ai gândit să te intorci vreodată în România, definitiv?
• Nu. Viața mea personală și profesională este acum construită aici, în Franța.
Care sunt planurile tale de viitor?
• Planurile mele de viitor sunt simple: să continui proiectele pe care le-am construit, să păstrez echilibrul dintre muncă și viața personală și, bineînțeles, cât mai multe apéro-uri. Iar dacă totul merge bine, sper ca peste 15 ani să dau din nou acest interviu, dar de undeva din Tenerife sau de pe Costa del Sol.
Ce părere ai despre comunitatea româneasca din Lyon și împrejurimi?
• Cred că comunitatea românească din Lyon și din împrejurimi are un potențial enorm. Suntem mulți, cu experiențe diferite, și am putea realiza mult mai mult dacă ne-am ajuta mai des între noi. Solidaritatea, sprijinul reciproc și schimbul de informații fac diferența, mai ales atunci când trăiești departe de casă.
Mulțumim!
