Interviu Gabriel Stănescu

Continuăm seria de interviuri cu români faini la Lyon. Astăzi îl avem invitat pe domnul Gabriel Stănescu, fost Consul General al României la Lyon, apoi la Marsilia și actualul deținător, împreună cu soția sa, al unuia din cele mai renumite restaurante din regiune.

Buna ziua domnule Stănescu, din ce oraș veniți din Romania ? Ce studii ati urmat?

• Buna ziua ! M-am nascut în Bucuresti, în urma cu peste sase decenii. Dupa caderea comunismului, am câstigat o bursa în urma unui concurs si am studiat Jurnalismul si Stiintele Comunicarii în Statele Unite si am obtinut o diploma de master în Etica mass media, la o universitate din California, apoi, la Universitatea din Bucuresti, la facultatea de Sociologie, am devenit doctor în Stiintele Comunicarii. Am urmat, mai târziu, cursuri în domeniul diplomatiei si a strategiei securitatii europene, la IHEDN (Institutul de Inalte Studii de Aparare, de la Ecole Militaire), la Paris, apoi am obtinut burse, la Bruxelles, la Comisia Europeana si la NATO.

Ce ocupatie ati avut inainte de a ajunge in Franta? Când ati ajuns in Franta?

• Dupa ‘89, am avut sansa de a lucra în presa si de a participala lansarea unor institutii media, între care, mentionez Agentia de presa Mediafax (prima agentie de presa privata, independenta, care avea sa devina cea mai importanta din România), a radioului ProFM, a televiziunii ProTV, a Ziarului Financiar, a cotidianului Evenimentul Zilei, a cotidianului Ziua, a cotidianului Gardianul, unde am detinut pozitia de director. Am lucrat si la TVR, unde am fost redactor sef. In paralel, am predat la Universitatea din Bucuresti, la Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii. Am redactat Codul Etic al Presei Române, care a fost adoptat de Clubul Român de Presa. Am publicat, în tara si în strainatate, peste o mie de articole, analize de politica interna si internationala, dar si studii în domeniul eticii mass media, în revistele de specialitate, precum si câteva carti de jurnalism.
• Am ajuns în Franta, ca ziartist, înca din anii ’90. Am transmis nenumarate reportaje de la lucrarile Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei si de la Parlamentul European. Din pacate, atunci când presiunile politice îngemanate cu cele economice au fost greu de suportat, am fost nevoit sa parasesc, cu durere, lumea presei, profesia mea de suflet. Din pacate, presa nu mai este ce a fost în anii ’90 de maxima libertate de expresie. Acum, totul s-a polarizat. Institutiile media sunt absolut previzibile. Au devenit arme de atac politic, economic sau scuturi de aparare, în mâinile patronatelor, care dicteaza linia editoriala, iar ziaristii fara personalitate, fara a generaliza, temându-se ca-si pierd serviciul, salariul executa ordinele fata crâcnire.
• Trebuie spus ca fenomenul exista în mare masura si în Occident. Totusi, chiar daca citesti un ziar de dreapta, sa zicem Figaro sau unul de stânga, sa zicem Le Monde, informatia de baza o gasesti, este drept, ierarhizata diferit. In presa dâmbovitaena fiecare patronat are interesul sau, dar informatia ce nu îl favorizeaza este ocultata.
• Revin la relatia mea directa cu presa. In perioada mentionata mai sus realizam, la televiziunea publica, singura emisiune de politica internationala, unde au fost invitate mari personalitati ale politicii din strainatate si din România, emisiune premiata în mai multe rânduri, de cele mai prestigioase organizatii ale jurnalistilor profesionisti de televiziune si presa scrisa, chiar si de Consiliul Europei, motiv pentru care ministrul român de Externe din acea vreme mi-a propus sa urmez o cariera diplomatica. Asa am ajuns în Franta în ianuarie 2007, în functia de consul la Marsilia.

In ce perioada ati fost Consul General al Romaniei la Lyon, respectiv la Marsilia ?

• Activitatea mea de la consulatul de la Marsilia a fost apreciata în centrala MAE si am fost promovat, în 2008, în functia de consul general la Consulatul General al României de la Lyon, iar ulterior, începând cu anul 2012, am devenit consul general la Consulatul General al României de la Marsilia. Am fost ales Decanul Corpului Consular si am avut onoarea de a participa la mai multe reuniuni cu mari personalitati politice si culturale franceze. La încheirea misiunii, în 2015, autoritaile franceze m-au decorat cu o medalie de merit atât pentru dezvoltarea relatiilor dintre Franta si România, cât si pentru realizarile ca Decanul al Corpului Consular. Tot în acesta perioada, am tinut cursuri de comunicare la Universitaea din Aix-en-Provence.

Ce v-a determinat sa va stabiliti în Franta ? Cu ce va ocupati acum?

• Dupa încheiera activitatii diplomatice, ne-am pensionat si eu si sotia mea. Fiul nostru, care a studiat numai în Franta, era, în acea perioada, în ultimii ani de liceu. Am hotarât sa ramânem alturi de el, sa-l sustinem pâna la terminarea studiilor si ne-am stabilit în sudul Lyonului, în orasul Vienne.
• Doamna mea, absolventa a Facultatii de Psihologie de la Universitatea din Bucuresti, având un talent deosebit în domeniul gastronomic, de altfel a urmat si cursuri pentru sotiile diplomatilor, la Institutul Bocuse, si-a dorit sa aiba un restaurant pe care sa-l gestioneze chiar ea. Asa am ajuns sa preluam Restaurantul « Le Castel de Verlieu », aflat la Chavanay, într-un parc mirific, în renumita zona viticola « Côte Rôtie ».
• Este un restaurant foarte apreciat, cu anume tinuta, cu o bucatarie tradionala locala, cu produse de mare calitate de la artizanii din zona, cu vinuri exceptionale din regiune. Pe de alta parte, la restaurantul nostru, se organizeaza reuniuni ale comunitatii românesti din acest spatiu geografic, ale Asociatiei Medicilor Români din Franta, condusa de renumitul medic Eugen Ionescu…de sarbatori, de Pasti, de Ziua Nationala, de Craciun, de Anul nou, si sunt oferite delicioase feluri de mâncare românesti.
• Eu o mai ajut pe sotia mea la restaurant, într-o oarecare masura…mai mult cu treburile birocratice, relatia cu autoritatile, întocmirea contabilitatii primare, cu, sa spun asa, comunicarea…raspunsul la apelurile telefonice ale celor care intentionaza sa faca rezervari, cu furnizorii, cu raspunsul la mesajele scrise si asa mai departe…tin sa precizez ca fiul nostru a obtinut diploma de Management în Hotelarie si Restauratie si, în prezent, lucreaza alaturi de mama lui, în speranta noastra ca va prelua stafeta restaurantului, cu toate ca ar vrea sa studieze si informatica…

Cu ce va ocupați acum?

• Cu ce ma ocup în prezent ? In principal, scriu…sper sa-mi gasesc timpul si starea spirituala sa…slefuiesc cartea pe care am scris-o în perioada « confinarii covid », la domiciliu…este prima mea carte de fictiune.   

Considerați că v-ați integrat în Franța?

• Pot adauga la cele detaliate mai sus, ca ne-am stabilit, asa cum am precizat, la Vienne, unde ne-am cumparat o casa. Din punct de vedere social, dupa 15 ani, pot spune, cu certitudine, ca ne consideram integrati, din toate punctele de vedere. Am avut ragazul de a învata modul de organizare a societatii franceze, modul de functionare al institutiilor, ceea ce ne-a facilitat integrarea. Treptat, ne-am atasat de valorile societatii franceze, pe care le apreciem, asa cum admiram imensa cultura, exceptionala istorie a Frantei. Nu putem decât sa fim recunoscatori tarii de adoptie…daca sotia mea urmareste, cu atentie, mai ales, programele de tip « Top Chef », ale televiziunilor franceze, pentru a fi mereu la curent cu noutatile gastronomice, eu am o antena satelit care receptioneaza toate posturile românesti. Deh, sângele apa nu se face…este si o « boala » profesionala…pe lânga diversele programe culturale, trebuie sa recunosc ca îmi place foarte mult sportul, motiv pentru care vad, pe lânga partidele de fotbal, toate meciurile singurului nostru sportiv recunoscut la nivel international, cu mari performante, precum Simona Halep…politica româneasca ma intereseaza tot mai putin, spre deloc, dupa nenumaratele derapaje verbale, intelectuale, doctrinare.

Sunt diferente intre romanii din Romania si romanii din Franta?

• Este greu de spus care sunt diferentele. Cert este ca persoanele care lucreaza în Occident au fost obligate la o anumita rigoare profesionala, la un plus de seriozitate. Sintagma “lasa ca merge si asa” este o lozinca de uitat afara. Chiar daca a fost luata în derizoriu, teoria « lucrului bine facut », este manifesta în strainatate. In cazul în care mediul în care traiesc românii este onorabil, exemplul acelor indivizi poate constitui un reper. Pozitiv. Pâna la urma, diferentele dintre românii cu o pregatire profesionala respectabila si omologii francezi nu sunt sezizabile. Am în vedre, mai ales, medicii români. Desigur, cunosterea limbii franceze, la un nivel superior, se impune cu necesitate. Accentul tipic românesc, pentru unii francezi este pitoresc, pentru altii…este privit ca un handicap, cu o localizare în…estul Europei.

Ce apreciați cel mai mult, din punct de vedere profesional, la francezi?

• Seriozitatea, faptul ca nu trateaza superficial chestiunile profesionale, în cazul multora profesionalismul, rigoarea, viziunea de ansamblu a problematicii tehnice, indiferent de domeniu, devotamentul, amabilitatea, zâmbetul în relatiile interumane…pe de alta parte birocratia este excesiva, iar taxele, impozitele sunt cele mai mari din Occident, constituind o piedica în calea dezvoltarii societatilor, însa nu este mai putin adevarat ca statul, institutiile locale utilizeaza vizibil aceste fonduri uriase, în folosul cetatenilor, al firmelor…un exemplu concret îl reprezinta perioada « confinement covid », când nenumarate societati au fost obligate sa-si închida portile pentru public, si trebuie sa recunoastem ca guvernul a sustinut, substantial aceste firme. Practic, le-a salvat de la faliment.

Ce recomandări aveți pentru o integrare mai rapidă în Franța?

• In primul rând, informarea cu privire la economia franceza, cunosterea unei profesii care are cautare în Hexagon, asa cum sunt medicina, informatica etc., învatarea limbii franceze din Franta, învatata cu un profesor francez, nu cea dâmboviteana, cunosterea societatii, a politicului, a functionarii institutiilor franceze, fapt ce poate facilita obtinerea unor drepturi.

Care credeți că sunt principalele atuuri ale românilor în Franța, din punct de vedere profesional?

• Creativitatea, inteligenta, cunoastrea aprofundata a profesiei, în cazul unora si ma refer în principal, asa cum am mai precizat, la domeniul medical, fapt recunoscut oficial de autoritatile franceze, disponibilitatea de a lucra, chiar ore suplimentare, chiar cu salarii mai mici decât ale autohtonilor…

Dar principalele puncte de ameliorare, tot din punct de vedere profesional?

• Poate mai multa dedicatie, mai multa seriozitate, cunostere mai aprofundata a domeniului de activitate, a legilor din spatiul profesional…

V-ați gândit să vă intoarceți vreodată în România?

• Din pacate, cele mai apropiate persoane din familia mea au disparut, rând pe rând. Mi-au mai ramas doar prietenii, de care îmi este tare dor. Ne mai auzim la telefon, mai comunicam pe facebook…virtual. Uneori, mai vin ei la mine. Extrem de rar, mai ales cât a fost si bariera covid, mai ajung eu la ei, în România. Chiar daca dragostea de tara nimeni nu mi-o poate sterge, chiar daca la intonarea imnului mi se umezesc ochii, la fel când asist la lectiile de viata, de omenie ale românilor care-i gazduiesc pe urainienii, ce fug din calea invadatorilor criminali…vazând însa ce se petrece în România, în ultimele decenii, în plan politic…cozile de topor, care mai exista si astazi, instruite la fostul « kaghebe », care încearca sa-i manipuleze pe cei mai slabi de înger, lansând si diverse teorii conspirationiste…când vad deciziile politice aberante, personajele excentrice, cu discursuri dintr-un punct de vedere comice, dar care tin mai mult de zona psihiatriei, manevrele oculte ale unor derbedei corupti, cocotati în jilturile Puterii, care decid TOTUL…de la cum se împarte averea tarii, dreptatea în tribunale, la cine câstiga campionatele la fotbal…când aud retorica agramata a semidoctilor plini de ghiuluri de aur, cu iahturi la Monte Carlo mi se taie dorinta de a reveni în TARA. Poate, cine stie, când se va apropia sfârsitul…cu toate ca am luat si aici un loc, într-un spatiu minunat, pe un deal, înconjurat de pomi, cu flori si cu iarba.

Ce părere aveți despre comunitatea româneasca din Lyon? 

• Am avut ocazia, onoarea sa cunosc foarte multi români stabiliti în Franta. Foarte multi medici, informaticieni, între care si pe colegul dumneavoastra de organizatie, doctor în informatica, Ovidiu Vasutiu, un om admirabil, la care, pe timpul în care eram consul la Lyon, am fot invitat sa asistat la sutinerea tezei sale de doctorat si diversi altii. Iata, exista restaurantul nostru, am înteles si un altul, românesc, un magazin alimentar, « L’Utile », cu excelente produse românesti, al domnului Petre Urucu si asa mai departe. Am întâlnit si români din Basarabia de foarte buna calitate.
• Se spune ca între români nu este coeziune, ca fiecare îsi urmareste interesele. Cred ca individualismul este o caracteristica generala, pentru cele mai multe popoare. Sunt extrem de putine exemple de neamuri în care indivizii se sustin fara rezerve.
• Este adevarat, poate ca românii nu sunt asa de uniti, dar asa cum medicul Eugen Ionescu a reusit, dupa ani de încercari, sa organizeze asociatia medicilor români, am convingerea ca exemplul sau poate fi urmat daca exista determinare.
• Apoi, sa nu uitam de cele doua biserici românesti din zona Lyonului (as mentiona ca, pe vreme în care eram consul, dupa negocieri îndelungate purtate cu Cardinalul Barbarin, am reusit sa obtin pentru comunitatea noastra spatiul bisericii de la Caluire-et-Cuire, chiar daca altii si-au arogat aceasta realizare), unde ar putea fi un spatiu de apropiere, asa cum asociatiile culturale românesti, ca si a dumneavoastra pot constitui un liant solid. As vrea sa mentionez activitatea exceptionala a Asociatiei « Rhône-Roumanie », fondate, în 1993, de unul dintre marii prieteni ai tarii noastre, eminentul profesor Jean-Pierre Longre.
• Nu în ultimul rând, consulatul este un alt factor de unitate, atâta timp cât NU este politizat, asa cum se întâmpla în prezent, sub conducerea distinsei doamne consul general Anca Opris, care are un colaborator foarte activ si bun profesionist, în persoana domnului consul Dan Corneanu.
• Lipsa de coeziune este posibil sa fie o racila genetica nationala. Poate ca pentru cei mai în vârsta Securitatea a reusit sa dezbine comunitatea româneasca, temându-se forta sa. Eu sunt însa optimist si sper ca noua generatie de români din Franta poate trece peste elementele ce, în trecut,  o dezbinau, poate face mult mai mult, mai ales ca în prezent sunt nenumarate mijloace de comunicare, care în trecut erau inexistente.
• Poate ca nu ar fi de neglijat posibilitatea de a avea o voce unitara, mai ales în contextul numarului extrem de mare de români prezenti, în cazul unor subiecte care sa priveasca colectivitatea româneasca din Hexagon, de care sa se tina seama, mai ales, în perioadele sensibile, electorale din Franta.
• In final, va doresc mult succes în tot ce întreprindeti spre binele comunitatii românesti si îi salut, cu respect, pe toti românii din Franta si de pretutindeni, care citesc aceste rânduri !

Multumim foarte mult pentru interviu!