Interviu Nicoleta Oanea

Continuăm seria interviurilor cu români faini din zonă. Astăzi o avem invitată pe Nicoleta OANEA, fostă profesoară de limba română la Universitatea din Grenoble, vice-președintă a Asociației Grenoble Isere Roumanie și foarte implicată in comunitatea românească.

Bună ziua Nicoleta, în primul rând mulțumim pentru acest interviu. De unde ești originară exact și când ai ajuns în Franța ?
• Bună ziua. Eu sunt cea care va mulțumește pentru această oportunitate. M-am născut în Galați acum aproape jumătate de secol și am ajuns în Franța pentru studii în anul 2006, cu o bursă a guvernului francez.

Care a fost traseul tău înainte de a ajunge în Franța ?
• Această bursă (BGF) a fost o oportunitate extraordinară, în mod normal studenții la litere (în special cei cu optiunea franceză, nu puteau beneficia). Dar surpriza și satisfacția au fost cu atât mai mari cu cât am fost o excepție.
Inainte de a ajunge în Franța, am fost profesoară de limba franceză în doua licee din Galați, am predat la clase bilingve (franceză-română) și am fost și formatoare – animam stagii de perfecționare pentru colegii de limba franceză.

Cu ce te ocupi acum ?
• Când am ajuns în Franta, am continuat experiența didactică, la început în învatamântul de stat (nivel gimnaziu și liceu), apoi într-un institut de formare pentru adulți (IFRA = Institut de formation Rhône-Alpes), la Oficiul francez de imigrare și integrare (OFII), la CNRS și la Universitatea Grenoble Alpes (UGA).
In paralel, am predat timp de 8 ani limba româna la Maison des langues et de la culture (departamentul LANSAD) din cadrul universității din Grenoble. La UGA continui de altfel sa predau cursuri de limba franceză la INP – IAE, studenților străini din Erasmus, ARAMIS sau alte dispozitive.
Din martie 2022 am părăsit “viața la catedră” (chiar dacă mai păstrez câteva cursuri la UGA) și am început să explorez un alt domeniu, mai polivalent : cel administrativ, al resurselor umane și al comunicării. Dupa o experiență extraordinară la Prefectura din Isère ca asistentă a directorului Secretariatului general comun, am ales să mă îndrept înspre mediul asociativ. 

Ïn prezent sunt asistenta directoarei generale a asociatiei SOLIHA Isère Savoie care se ocupă cu ameliorarea locuintelor și renovarea energetică. Această alegere de a mă întrepta spre mediul asociativ, se datorează si faptului ca este un mediu care mă atrage în mod deosebit, în ale carui valori umane cred și în care mă regăsesc pe toate planurile. Această paranteză face legătura cu implicarea mea ca voluntar în cadrul asociației “Grenoble Isère Roumanie”. Este, de altfel, experiența cea mai lungă pe care am avut-o de la sosirea mea în Franța : sunt aderentă a asociației de 16 ani. Din 2023, am devenit administrator al asociației și “adjunct” al dl președinte Pierre Barge.

Cand a fost înființată asociația Grenoble Isere Roumanie și care sunt acțiunile pe care le realizează in general?
• Grenoble Isère Roumanie (GIR) este o asociație creată în 1991 (succesoarea asociației Grenoble – Roumanie creată imediat dupa revoluție, în 1990).
Acțiunile GIR se regrupează în două principale axe: partea culturală și partea socială.
Astfel, acțiunile asociației vizează pe de o parte promovarea României, favorizarea relațiilor culturale, valorizarea patrimoniului, a obiceiurilor și tradițiilor românești (colaborarea cu grupul muzical instrumental SLAVAK, cu muziciana Rodica Abăluță). Menționez faptul că suntem deținătorii unei comori : expoziția Săpânța, pe care am descoperit-o într-un beci și care este acum împrumutată peste tot în Franța.
Pe de altă parte GIR, în parteneriat cu asociația românească STEA, se implică în acțiuni de educație și incluziune a copiilor români proveniți din familii defavorizate și comunități vulnerabile.

Ce activități veți organiza în viitorul apropiat?
• Principalul eveniment al acestui sfârșit de an este organizarea Zilei Naționale a României. Data fixată este 28 noiembrie iar locația : salle Ferme Heurard à Seyssins
Sâmbătă 5 septembrie participăm la “Forum des associations”. Anul acesta am ales să fim în “Pôle international” pentru a putea promova cât mai bine turismul în România, aspectele culturale, artistice și relațiile franco-române. Organizăm un café littéraire (primul weekend din octombrie, la Les Petites cantines) : prezentare / lansare de carte (vom invita scriitori franco-români). Vom organiza ca de obicei Fête du Mărțișor (la început de martie 2026). Si un proiect deocamdată în faza incipientă : Proiectarea documentarului Transilvanica (la Maison de la montagne) în colaborare cu Consulatul român din Lyon.

Cum putem pune umărul la dezvoltarea asociației?
• Aș spune că cel mai mare ajutor, ar fi aspectul comunicare. Este un aspect care pâna acum 2-3 ani era aproape ignorat în sânul asociației. GIR are nevoie sa fie cunoscută și promovată.
Avem o istorie nemaipomenita (37 de ani este enorm pentru o mică asociație), niste baze solide, un patrimoniu consistent, o comunitate românească valoroasă dar din păcate, constat la fiecare eveniment organizat, sunt persoane care nu cunosc încă existența asociației.
Un alt ajutor ar fi cel legat de parteneriatul cu STEA. In societatea actuală, aspectele umanitare, solidaritatea, ajutorarea celor săraci sunt din ce în ce mai mult ignorate. Dar membrii asociației GIR, dincolo de latura istorică a acestui parteneriat, consideră ca a ajuta niște copii să aibă acces la educație, să învețe o meserie, să iasă din mediul acela defavorizat, discriminat (chiar dacă și numai 1% dintre ei), e o enormă reușită pentru societate în general, nu doar pentru asociație.

De ce ai ales să te implici in viața asociativă românească de aici?

• Initial, când am ajuns și am văzut că sunt francezi atât de implicați pentru a ajuta comunitatea românească din Grenoble, francezi care ne organizau sărbătoarea României, care îi ajutau pe cei noi instalați în Franța să facă demersuri administrative, să îți găsească repere aici, mi s-a parut ceva extraordinar. In România nu aveam aceasta cultură asociativă, aceasta cultură a voluntariatului ți pentru mine era ceva nou dar mă regăseam perfect în aceste valori umanitare. Apoi, treptat m-am implicat și eu în asociații școlare, în asociații sportive, etc. Si apoi mi-am spus că dacă niște « străini » (Consiliul de administrație al GIR era format exclusiv din francezi) pot să facă atat de multe lucruri frumoase pentru comunitatea românească, eu de ce nu aș face-o ?

De ce ai ales Franța ?
• Franța pentru că am terminat studiile liceale într-o clasă bilingva franceză – română, pentru că am făcut studii universitare pentru a preda limba franceză, pentru că am fost profesoară de franceză și chiar dacă « de departe », Franța era a 2a mea casă.

Consideri că te-ai integrat în Franța? Dacă da, când ai știut?
• Aș zice că eram integrată înainte să mă instalez definitiv aici. Se spune că ești perfect integrat când începi să visezi în limba țării în care traiești. Eu visez de mai bine de 20 de ani în franceză. Din 2013, am ales sa fiu nu doar rezident, ci sa fiu “franțuzoaică” cu drepturi depline. Deci am dubla cetățenie.

Care sunt diferențele culturale dintre români și francezi care te-au frapat cel mai mult?
• Cum am mai spus, raportarea la voluntariat a francezilor m-a impresionat nespus ; faptul de a oferi (timp, bani, implicare, efort) fără sa aștepți nimic în schimb. Apoi, în sistemul școlar, faptul că nu se promovează foarte mult « elitismul », concursurile, olimpiadele în școlile publice, în special la nivel de școală primară și gimnaziu. Dar apoi o mare discrepanță între exigentele și așteptările față de elevi la nivel de liceu și universitate, în raport cu gimnaziul. In plus, încă de la vârste fragede, copiii sunt educați și încurajați pentru a practica un sport și a face multă activitate fizică.

Ce apreciezi cel mai mult, din punct de vedere profesional, la francezi ?
• Punctualitatea și simțul responsabilității; au acea satisfacție, dar aș spune chiar și datorie a lucrului bine făcut.

Și cel mai puțin?
• Presiunea pe care și-o pun și o exercită și asupra colegilor și subalternilor; felul lor de a nu spune direct când îi deranjează ceva, de a lua personal orice remarcă generală sau părere diferită legată de o disfuncționalitate la nivel de organizare sau executare a unei sarcini.

Ce le recomanzi românilor pentru a se integra mai ușor si mai rapid în Franța?
• In primul rând, să învețe bine limba franceză. Si apoi, să lase deoparte prejudecățile sau stereotipurile legate de francezi (de genul, sunt mai reci, mai distanți, nu sunt generoși, nu acceptă ușor străinii, etc.) Dacă pleci cu aceste premize, îți creezi singur obstacole (uneori imaginare) în calea integrării.
Ca exemplu personal, pe mine, persoanele care m-au ajutat material, financiar și moral să mă instalez în Franța au fost 2 familii de francezi. Si asta spune totul.

Care crezi că sunt principalele atuuri ale românilor în Franța, din punct de vedere profesional?
• Sunt conștiincioși, ambițioși, vor să demonstreze că pot sa ajungă “în vârful piramidei” și de cele mai multe ori, reușesc. Dar eu cred că asta vine și din faptul că “au antrenament”, pentru că sistemul de învățământ românesc promovează foarte mult concurența.

Dar principalele puncte de ameliorare, tot din punct de vedere profesional?
• Uneori, ne punem singuri prea multă presiune. Vrem în permanență să demonstram că suntem cei mai capabili, că știm să lucram cel mai mult și mai bine ; nu reușim să luam puțină distanță. Expresia franțuzească « se remettre en question » nu se prea aplică la români.

Te-ai gândit să te întorci vreodată în România, definitiv?
• Deocamdată nu, sunt foarte bine aici. Dar nu exclud categoric aceasta posibilitate; va depinde și de locul unde va alege să trăiască fiul meu.

Care sunt planurile tale de viitor?
• Mă gândesc să explorez și alte piste profesionale, să învăț lucruri noi. Să revin în domeniul formării, al educației dar pe un post de coordonare, nu de predare. In același timp aș vrea să îmi impun aceasta igienă de viață tipic franțuzească care spune că trebuie sa iți organizezi viața și activitățile astfel încât să am timp pentru tine (“prendre du temps pour soi”). Mi-aș dori să realizez mai multe activități care să mă împlinească în plan familial și personal, să călătoresc, să mă implic mai mult în asociația GIR.

Ce părere ai despre comunitatea româneasca din Lyon și împrejurimi?
• Nu cunosc foarte bine comunitatea româneasca din Lyon, desi știu că este mult mai mare și mai activă decât cea din Grenoble. Ne întâlnim uneori la diferite evenimente organizate de Consulat, la Fête des Bannières du Monde. Urmăresc pe rețelele sociale activitățile comunității, admir și mă inspir din unele evenimente și activități organizate la Lyon.

Mulțumim!